noaptea roșie

de o săptămână îți tot bat la mașina asta veche de scris
frază după frază
cuvânt după cuvânt
literă după literă
tot ce mi-ai spus de dinainte să mă fi cunoscut întâia dată
(dar am rămas fără cafea)

de două zile încerc să îmi aduc aminte
ce mi-ai fi spus de nu ai fi plecat
vorbă după vorbă
silabă după silabă
respirație după respirație
tot ce urma să îmi spui
(de nu te-ai fi îndrăgostit de Ea)

de două nopți nu mai adorm și încerc să recreez pe mine
suflu după suflu din respirația ta
sărut după sărut de pe buzele tale (umezite de vin)
păr din părul tău căprui pe-obrazul meu
(ciudat, pentru că nu mai am cafea)

dar în mașina asta de scris nu am hârtie
și tot ce mai știu sunt tălpile tale pe podea
(îmi amintesc de gustul cafelei de automat)

 

 

Anunțuri

Bunul Moșul Nicolae

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , ,

Bunul moșul Nicolae
Intră la mine-n odaie
Ieri mai pe la unșpe-n seară
Și mă-ntreabă bunăoară:

-Ce faci, blând copil din ploaie,
N-ai mai scris la Moșul Nicolae?
De atâta vreme-n-‘coa
Tot aștept scrisoarea ta!

Să îmi spui ce-ai mai făcut-
Tot am zis că n-ai putut…
Ba ai teme, ba plecată,
Și nu mai îmi scrii odată!

Zău așa, măi, fată bună…
Nici în astă săptămână?
Păi cum să mai știe moșu’
Cu ce să-ți umple galoșu’?

Te-ai făcut fetiță mare,
Ba o rochie, ba o floare,
Ba eșarfe din cașmir,
Ba mărgele multe-n șir…

Moșul nu mai înțelege
De tu nu ii dai de veste
Aste lucruri încurcate
De fetițe alintate…

-Moșule cu barbă lungă,
Îmi cer scuze chiar acum!
N-am știut că n-ar’ s-ajungă
Scrisorica de pe drum…

De abia ieri ce-am scris-o-n tren
La lumina blândei lune,
Era un scurtuț catren,
Nicidecum complicațiune!

Îți ceream o iarnă albă,
Sănătate la părinți,
Coronița cea de nalbă,
Mângâiere de la sfinți.

Să ne ții pe toți cu tine,
În a ta inimă dulce,
Să ne fie tare bine,
Răul tot să ni se culce.

Durerea fă să dispară,
Lacrimile să se usce,
Și tristețea cea amară
În neant, te rog, o duce!

N-am nevoie de bomboane,
De mătase sau de lână,
Oboseala in broboane
Rogu-te doar de-o alină!

O sa fiu cea mai cuminte,
Iar în anii ce-o să vie,
Tot aceeași rugăminte
De pe buze-o să-mi învie!

Iară ție, moș cel bun,
Fie ca și ție Domnul,
Și nu viscolul nebun
Să îți ocrotească drumul,

Și s-ajungi la toți copiii
De prin sate și din crânguri,
Cu mere, nuci, jucării,
Și cu orice alte dulciuri!

Image result for mos nicolae

Crescendo obscur 

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

Și dacă în diminețile târzii te pierzi în pernele de puf,
Și dacă în nopțile făcute dimineți nu ai cuvinte,
Și dacă în diminețile ce îmi sunt nopți mă strigi Năduf,
Atunci înseamnă că demult furat-ai a mea minte.

Și dacă în mintea mea te pierzi printre sinapsele obscure,
Și dacă materia cenușie nu te învelește suficient în gânduri,
Și dacă sinapsele-mi le frigi cu degetul tău mare,
Atunci înseamnă că m-am ars a doua oară-n rânduri.

Și dacă-n rânduri nu mă vezi cum nu mă văd nici alții,
Si dacă-n rime-s rătăcită și-ți pare sensul pus sub voal,
Și dacă rândurile le citești cu glas amar ca debitații,
Atunci înseamnă că degrabă vom ajunge la final…

Cântecul de moarte al Smarandei sau îmbrățișări în Marea Iertării 

Etichete

, , , , , , , , ,

Te legănai ușor pe Stâncă

Înainte de apus,

Zâmbetu-ți pe raze pus

Dispăru în Valea-adâncă.

***

Eram eu una la părinți,

Și mândră-n toate cele,

Dar Casiopeea cea din stele

Mă luă dintre cei sfinți.

*

În noaptea neagră te chemai

Să vii la mine-n poartă,

Dar Casiopeea se-arătă,

‘Tu, Smarandă, viața-mi dai!’

*

Și chipu-mi ce iubeai atâta

S-a sfărâmat într-o clipită,

Căci fata ta cea mai iubită

Pe Stâncă a ajuns purtată.

*

Față-mi ruptă-n bucățele

Fiindcă-a-ndrăznit să te iubească

Nu-a reușit ca să zdrobească

Pe cele-nvederate-n rele.

*

Și dimineață-ai răsărit.

Unde fuseși întreaga noapte?

Când te-așteptai plină de șoapte

Și sufletul neprihănit?

*

Ce căutai, de nu pe mine?

În moarte am aflat, târziu,

De la o stea mai mică, vizitiu

Al Morții! Cică fitecine

*

Ți-a spus de planul ei.

Unde erai? De nu la mine?

Soare, de nu tu, păi cine

Să mă fi aparat de-a ei framee?

*

Acum am chipul rătăcit,

Căci dus cu totul e în apa mării,

Și tare de demult e dat uitării.

Ce importă c-a murit nefericit?

***

Dar dincolo de toate aceste’,

Și chiar de nu sunt eu aceea,

Te voi iubi fără de veste

Și după Moarte, și aievea…

*

Căci tot ce e în mine bun acum

Și tu-ai sădit cu blânde mâini

Nu poate lua nimeni nicicum

Oricât ar fi pe lume de haini.

*

Lucifer, tu, chip de aur,

Te coboară jos în mare,

Cu lumina-ți-bălsămare,

În pletele-mi flori de laur

*

Pune, rogu-te pe tine!

Și din toată ast’ osândă

Fă-mă ca să par mai mândră.

Doar atât, nu te voi ține…

*

Știu c-al cerului tu ești-

Și te rog, doar, să ma ierți,

Că te-am luat de sus, de aur…

Doar ca să îmi fii tezaur…

*

Cântecul lui Pluton

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

De ai fi Pluton și eu o simplă pământeancă,
Desigur ca mi-ar fi fost enorm de greu sa te ajung,
Însă de dor fiece urmă de-ndoială aveam s- alung,
Și mi-aș fi luat zborul de pe Pământ, hoțomancă!

Aș fi luat vreo trei copaci cu mine, o mare și trei nori,
Si-ntr-o geanta aș fi îndesat câteva cărți, mai la-ntâmplare,
Probabil aș fi luat și o cutie de chibrituri, în a lor scăpărare
Să-ți privesc ochii adânci, flămânzi de mine și fiori…

Pe tine aș întinde marea, te-aș înveli rotund și plin în ea,
Și la fiece capăt, în noapte, zi și-amiaza aș așeza o salcie,
Să sărute valurile pline de învolburare cu cucernicie
Asa cum am să-ti sărut și eu pielea în visuri aievea…

Din nori mi-aș face rochie lunga, ca o ceață densă,
Să-mi acopere cu greu de-abia pielea de lapte,
Și stelele pierdute-n ei ar străluci timid în noapte
Sclipind pe sânii ce-i vei lua, desigur, recompensă.

Plutind pe nori din zori și până-n noapte ți-aș citi,
Din când în când atingând sfios marea cea rece
Cu degetul arătător și tresarind puțin, deoarece,
Aș fi demult obișnuita cu felul tău cald de-a mă iubi.

De aceea aș rade mai apoi de degetul meu degerat,
Și as continua să-ți citesc, chicotind din vârful buzelor,
Din nou încercuindu-te pe tremurul norilor, pe cântecul brizelor,
Prin șoaptele saliciilor pe care le-am tot cutreierat.

Nu m-aș plictisi nicicând de iubirea ta fierbinte,
Ce-n universu-ntunecat îmi e casă, și îmi dă să respir
Din al gravitației, culorilor și undelor albastru elixir,
Ce toate din tine și din puterea ta își au sorginte.

Din capătul cel mai îndepărtat al galaxiei sa veghezi
Și eu alăturea-ți sa fiu în dansul pe orbită
Deasupra să veghez mereu să nu ai inima zdrobită
De aspre depărtări, ci doar la noi în noapte sa visezi…

image

Interludiu despre simetria iubirii noastre

Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

Nimic nu se mulează mai bine decât respirația ta pe pielea mea,
Cum pornește din spatele urechii și coboară blând, pe linia gâtului,
Acolo unde se ascunde nodul care mă sufocă de fericire
De fiecare dată când îmi zâmbești calin.

Nimic nu se mulează mai bine ca buzele tale pe buza mea de jos,
Pe care o strâng tare, fără vreun cuvânt în plus,
Acolo, de unde pornesc toate șoaptele mele de dinainte de culcare,
De fiecare dată când îmi adormi pe piept.

Nimic nu se mulează mai bine decât mâna ta pe spatele meu,
Când îmi mângâi coloana de sus în jos, și cu vârful degetelor îmi dai fiori,
Acolo, de unde pornește plăcerea și se propagă în tot corpul meu dornic de tine
De fiecare data când îmi spui că mă dorești.

Și nimic nu se mulează mai bine pe sufletul meu decât alintul tău dulce,
Când îmi spui prin vorbe că însemn ceva inimii tale,
Acolo unde mă ascund de toți și de toate când îmi este teamă și am obosit de lume,
Acolo, în inima în care mă mulez perfect…

image

Pedepsirea lui Lucifer sau balada antiSoare a Casiopeei

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

‘Mă vede-ntr-o zi pe prispă
Lucifer, al meu fior,
Și în brațe într-o clipă
Îmi șoptește dulce-n păr:

-Scumpă, dragă Smărăndiță
Suflet pur, dar muritor,
Am vrut să mă fac ființă
Să nu-ți mai duc al tău dor…

Astăzi stam în flăcări aspre
În al cerului viu vid,
Și pe astrele măiastre
Am vrut sa le chem șoptind:

Lesath, Deneb, Asterope
Lucifer vă strigă gândul!
De voi doar mă simt aproape
Când în plete-mi bate vântul…

Asterion și Káus Astralis,
Vă rog șoapta-mi auziți
Eta Piscium, Nu Draconis,
Din somn, rogu-vă, treziți!

Era zi, tu, fată blândă,
Toate stelele dormeau,
Norii-au început sa râdă
Și razele-mi șușoteau:

Știm ce vrei tu, mândru astru,
Vrei sa te faci muritor,
Vrei să pleci din ceru-albastru
La Smaranda din pridvor.

În mănunchi tu vrei cuprinde
Stelele sub mândră haină
Însă uiți c-aste silfide
Nu cunosc a zilei taină

Ele cred doar în a nopții
Răcoroasă mângâiere
Și-n a blondei dimineții
Rouăi caldă zvăpăiere.

Sunt firave, Soare mândru,
Ziua ele nu te-aud
Când tu arzi atât de tandru
Pe albastru cerul nud.

Și ai grijă, mândru Soare
La a nopții Casiopee
Căci ea te pândește-n zare
Cu a dumneaei framee

Tu i-ai refuzat iubirea
Astei beznei mari craiese
Și în sine răzbunarea
Și-o dorește tot adese…

Noi atât îți spunem, Soare,
Smărăndița, fata ta,
E-n pericol tare mare
De n-o aperi dumneata…

Casiopeea Tetha-i zice
La Crăiasa nopții reci,
Și în praf ea a prezice
Smărăndiței somn de veci…’

12714094_1015771005162956_985687652_n

Cântec de dor la două gânduri

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , ,


lasă-te ușor, pe spate,
tâmplele să le ascult
ochii tăi fierbinți sa-mi rabde
buzele într-un sărut

să îți cad în mângâiere
peste calzii obrăjori,
suflul viu, o adiere,
fără pic de norișori

însetat ca un vampir
sa îți mușc gâtul subțire
mâinile pe sub cămașă
cu fiori să-ți dea simțire

Lasă-mi buzele năuce,
Obrajorii-n adiere;
Luna când pe cer străluce
Tu să-mi dai o mângâiere.

Sub cămașa de flori plină
Mângâie tu fine coapse
Și pe buza ce suspină
Lasă sărutări ploioase…

Fă-le toate ca să cadă
Peste mine-n picuri dulci
Pe sâni mâna las să șadă
Și prin vis să mă seduci…

image

Dorul Smărăndiței, balada la un singur gând

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

image

De trei nopți tot stă pe prispă
Smărăndița cea cu dor,
Și tot vrea din clipă-n clipă
Să-i apari tu în pridvor…

Două sărutări stricat-ă,
Borangic ea ți-a cusut
Si dorința-n viața-i toată
Smărăndiței i-ai născut…

Nu tu-i naști venin în suflet,
Ci otrava e în ea,
Îi sufocă al ei cuget
Chiar și fără ca să vrea.

Îi e teama de iubire,
Îi e groază de ce-a fost,
Nopți întregi fără de știre
Când nimic nu avea rost…

Nime’-atuncea nu a vrut-o,
Nime’-atuncea n-a știut,
Nimeni nu a auzit-o,
Nici de zis nu a putut…

Și a preferat s-adoarmă,
Somnul ea l-a înșelat,
Părul l-a scos din maramă
Și în perne s-a culcat.

Își plângea în sine crucea,
În fum chipu-și ascundea,
II părea că -n toată Lumea
Fericirea n-o găsea.

‘Doamne, iartă-mi firea slabă’,
Smărăndița își șoptea
Când cu flori în păr și salbă
În lac chipul și-l privea.

‘Te rog, Doamne, dă-mi putere,
Căci eu știu ca pot simți,
Dă-mi un suflet mult mai tare
Și cu el să pot iubi…’

Și Domnu-i dă pe Sburătorul
Ce în păr i-ar pune flori
Și-i dă pe Săgetătorul
Ce-o sărută dulce-zori.

Obrajii îi face roșii
Smărăndiței din pridvor
Mângâieri îi dă fetiții
Și o-alintă tot cu dor.

Fata însă încă are 
Ghimpi pe-a inimii tulpină
Și sub lunii scăpărare
Răul intră-n rădăcină.

Gelozia-i intră-n sânge
Zâmbetul ii e umbrit,
Inima-i încet se frânge,
Însă e de neclintit.

Lucifer dispare-n zare,
Se duce cu pas tăcut,
Fata, cu orgoliu tare,
Nu vede ce a făcut…

De trei nopți tot stă-n odaie
Smărăndița din pridvor
Și cu lacrimi ca o ploaie
Udă pernele cu dor.

‘Domnul liniște mi-a dat,
Lucifer, inimii salbă-
Sufletul… Mic l-a lăsat
Și firea-mi-la fel de slabă.

Vino, Lucifer, de-mi dă
Mângâierea ta în zori
Nu-mi lăsa tu viața fadă
Și părul lipsit de flori…

Cuprinde-mă pe sub făclii
La umbra unui tei,
Nocturnele melancolii
Tu scrie-mi din condei…

Potop de lacrimi în genunchi
Ți-oi da de mi-o vei cere
Și de ‘nu-mă-uita’ mănunchi
Îți voi lăsa avere.

Ți-oi coase iarăși borangic,
Și da-ți-o-i nume nou,
Din ghimpi eu o să mă ridic
De îmi vei fi erou…

Fii-mi taină-n noapte, râs în zori
Și cântec după-amiază,
Iar eu… Cu brațul plin de flori
O să te am în pază…

Pe sânul meu de tu vei sta 
Nu vei mai plânge-n noapte,
Și cât îți este viața ta
O sa îți rumeg șoapte…’

De trei nopți tot stă pe prispă
Smărăndița din pridvor,
Și tot vrea din clipa-n clipa
Să o-ntizi, s-o iei cu dor…